Cuvinte murdare la volan

Asadar, iata ce si cum. In prezenta urmasului cuvintele buruienoase la adresa colegilor mai imbecili din trafic trebuie evitate. Daca totusi e nevoie, sunt doua variante.
1. Cuvinte cit mai neutre dar care sa te linisteasca. De genul "sa imi maninci nasul cind o fi plin de muci si puroi" sau " sange si hemoroizi pe fata ta" ,"sa ai parte de hepatita c cu complicatii", "sa imi usuc ciorapii pe fata ta" " sa imi maninci parul de pe picioare" si altele asemenea, nu merg mai departe ca poate aveti stomac sensibil.....dar cam asta e ideea. La doamnele "pricepute" li se poate ura sa ramina totdeauna pe ciclu, sa le creasca par pe piept, sa se marite la apocalipsa, etc.
2. Cuvinte greu de reprodus. Asta e mai greu si depinde de imaginatia de moment a soferului. Creati insiruiri de cuvinte care va linistesc. Nu trebuie sa aiba sens. "Portavionul si paharele de cristal pe care le-ai primit la nunta" ar fi doar un exemplu.
Foarte important. Niciodata, dar niciodata sa nu dai impresia ca ceea ce tocmai ai spus despre rudele feminine masculine si animalele din curte ale celui care ti-a taiat calea, ar fi ceva rau. Daca ai scapat-o trebuie sa il faci sa isi inchipuie ca i s-a parut. Varianta cea mai buna e sa incercati, voi soferi neinfricati, sa schimbati subiectul pe o tema care face fuori la bebe. Bobo, avionu`, masina mare, gagica misto, voi stiti. De obicei da rezultate.
Spor la treaba.....

Pentru viitoare mamici

Cum Ciprian tot amana sa scrie despre versiunea proprie a injuraturilor la volan, o sa ma manifest eu in continuare...
Ma bucur ca blogul nostru a inceput sa fie citit de tot mai multa lume, dar mai ales imi place faptul ca tot mai multi prieteni imi spun despre ce sa mai scriu aici, pentru ca sunt povesti din viata noastra care nu au fost inca facute publice. Pentru fiecare insa, imi trebuie o stare speciala, pentru ca si ele sunt la fel, cel putin pentru noi.
O colega mi-a spus azi ca ar vrea si ea cat mai curand sa devina mamica, dar e nehotarata, pentru ca isi da seama ca un copil ii schimba viata. Purtand o discutie cu ea am realizat ca David mi-a schimbat nu numai viata, dar si modul de a gandi. Bucuriile mele acum sunt mult mai naive, cum ar fi faptul ca David a invatat un cuvant nou (aseara, de exemplu, mi-a spus ca ”afa e noap”....adica ”afara e noapte”) sau cand David brusc, de la joaca lui, vine si ma strange in brate spunandu-mi ”iube, mami”, iar acum a invatat sa adauge ”iube ta”...adica tare. Sunt aproape trei ani de cand nu mai pot sa-mi imaginez viata fara omuletul meu roscat si daca ar fi sa o iau de la capat ca sa-l am, as face exact aceleasi lucruri (chiar daca asta ar insemna sacrificii mari), pentru ca fericirea de a-l avea nu se compara cu nimic altceva. Spun acest lucru pentru toate prietenele mele care se hotarasc greu sa devina mame.

P.S. Blogul nostru apare acum si pe http://www.dermoadvice.ro/. Multumim

Ce vorbim in preajma lui David

Citind despre micile si marile bucurii ale lui Alex in calitate de parinte, mi-am amintit ca eu am trecut de faza in care asteptam ca David sa traga un "vant" (c-asa ii spunem noi elegant). Acum trebuie sa am mare grija la ce si cum ii spun lui David, pentru ca altfel o sa repete cand mi-e lumea mai draga. De exemplu, pentru ca e obisnuit ca atunci cand e dus la culcare sa ma tina cu el in pat pana adoarme, ca sa mai scap din camera, cateodata ii spun ca ma duc la baie sa ma spal. Si daca nu ma lasa, ii explic ca trebuie sa ma spal ca put. Chestia asta prinde de fiecare data, insa am inceput sa o evit. Daca se trezeste intr-o zi in parc ca spune "Mami pute", eu pe unde mai scot camasa (daca mai e cazul)? Si faza asta nu-mi vine in minte asa, din intamplare, ci pentru ca saptamanile trecute, in timp ce era cu mine si Ciprian in parc se trezeste sa ne spuna ca bunica ii da in dinti. Bine din gura lui David, in scriere fonetica a sunat cam asa "Ghica da dinti", dar a fost insotita de urmatorul gest: pumnisorul strans ca si cum ar fi vrut sa-si traga una in gura. Am ramas socati si eu si taica-su, mai ales, ca va spun sigur nu e cazul sa sunati la Protectia Copilului, pentru ca bunica lui e in stare sa ma bata pe mine daca doar ridic vocea la copil, iar David face ce vrea din ea. Eu personal chiar cred ca de fapt el i-a si dat de cateva ori asa cu pumnisorul in dinti. Iar gestul am inteles mai tarziu unde il vazuse: la un meci de box la tv. De atunci are interzis la sporturi violente, desi nici in Tom si Jerry, desenele pe care le vede acum, personajele nu se imbratiseaza cu drag.....

P.S. O sa-l pun pe Ciprian sa va scrie injuraturile codate care se spun cand esti la volan cu copilul in masina si o blonda (ca mine) iti taie calea...

David si iepurele

Acesta e iepurele pe care intalnirea cu David l-a marcat...
probabil pentru toata viata

Nasterea lui David povestita de tata

Asadar ati aflat amanunte de interior. Interior pe care eu l-am vazut doar putin cind se deschidea usa. Acu hai cu exteriorul.

Cuvintele "mi s-a rupt apa", vor ramine intiparite adinc in mintea mea. Cred ca o se le scriu cindva pe peretele din dormitor. Cum e la Marasesti "pe aici nu se trece". M-am lamurit ca vecinii nu sunt in pericol de inundatie si am purces la drum. Acu nu imi mai aduc aminte prea bine de geanta ei de maternitate, sau ce era inauntru, dar atunci a fost elementul cheie al excursiei. Am pus-o cu grija in masina (nevasta, nu geanta) si am plecat la maternitate. Pe drum am dat telefoanele de rigoare, ca sa avem asistenta asigurata. La maternitate, Catalina a intrat in sala de nasteri asa ca mie nu mi-a ramas decit sa numar dalele de gresie de pe holul maternitatii. Daca nu ma inseala memoria si nu s-a schimbat nimic de atunci, sunt 125. Si citeva colturi si jumatati. Daca ar fi fost permis fumatul in spital, copii nascuti in acea dimineata ar fie iesit afumati. Cred ca as fi fumat doua tigari deodata, doar sa ma mai calmez. Spre norocul tuturor nu se putea fuma asa ca m-am plimbat pe holul cu 125 de dale de gresie. Ca sa plec de acolo sa fumez nu imi venea. Dupa o ora si ceva, timp in care am avut senzatia ca au trecut cel putin trei zile, asistentul medicului a anuntat ca totul s-a terminat. Dau navala inauntru sa intreb care e situatia, ma invirt pe acolo, si dau in sfirsit de doctor care imi spune ca totul e ok , sa pregatesc banii de gradinita. Am iesit pe hol, am transmis vestea cea mare si m-am dus sa fumez o tigara ca ma lua cu lesin. Cu putin noroc am reusit sa il vizitez pe David, la o ora de la nastere, asa ca sunt primul din toata familia pe care l-a vazut. Mai fericit ca in momentul ala, nu am fost in viata mea. Poate doar la nunta lui sa fiu mai fericit.... Am executat filmarea regulamentara ca sa ramina posteritatii imaginea lui bebe David mai mic decit o franzela. Dupa aceea, vizita la Catalina, pupaturile cu asistenta din hol si un milion de telefoane. Imi venea sa iau cartea de telefon si sa sun pe toata lumea ca am un baiat. A urmat descoperirea lui David. Parul roscat, faptul ca tinea ochii intredeschisi si nu eram sigur ca vede cum trebuie, tusitul delicat in salon sa vad daca se intoarce se spre mine, laptele, pampersii si asa ai departe. Gata ca se termina cerneala. Impresii despre venitul acasa alta data.

P.S. Si mie imi e dor de fata mea....

Nasterea lui David povestita de mama

El e David la o ora de la nastere.....

Alex m-a provocat si am simtit nevoia sa scriu si eu povestea nasterii micutului meu. Desi au trecut doi ani si jumatate de atunci, amintirile au ramas aproape intacte. Multumesc Alex pentru idee...

David e copilul pe care l-am visat in fiecare noapte din toamna anului 2000 pana in 28 octombrie 2006. In acea dimineata visul a capatat un chip: mic, extrem de mic, delicat si roscovan.
Cred ca stia ca il astept cu nerabdare, pentru ca s-a grabit sa vina pe lume cu patru saptamani mai devreme decat ar fi trebuit. Era sambata dimineata, la ora 5.00 cand l-am trezit pe Ciprian spunandu-i ca mi s-a rupt apa, iar sotul meu, in stilul caracteristic, m-a intrebat ”unde curge apa”. Credea ca s-a spart o teava de apa de la baie. Cand a inteles despre ce e vorba, s-a dezmeticit brusc. Ne-am imbracat in viteza, am luat ”geanta de spital”, pregatita de cateva luni si am pornit spre spital. L-am sunat intre timp pe doctor, care mi-a spus sa stau linistita ca ajunge la spital, pe mama, care era la Ploiesti, si pe prietena mea Monica, care m-a insotit la fiecare vizita la doctor in toata sarcina si fara de care nu aveam curaj sa ajung la spital.
In doar cateva minute eram deja pe holurile spitalului, plimbandu-ma in camasa de noapte si cu o infirmiera dupa mine, care stergea de zor lichidul care tot curgea din mine. In asteptarea doctorului, gandurile se inghesuiau sa iasa din capul meu, prea plin de ingrijorare. Aveam senzatia ca doctorul nu o sa vina. Stateam cu fisa medicala in mana asteptand sa intru in sala de operatie. Din cand in cand se deschidea usa care dadea in holul in care statea Ciprian si il vedeam parca din ce in ce mai ingrijorat. Intr-un final au aparut doua asistente, care m-au chemat in sala. M-au intins pe masa. A intrat apoi doctorul anestezist, care si-a pregatit in perfuzia pe care mi-a bagat-o in brat, diverse solutii, ca un cocktail. Doctorul meu si asistentul lui au intrat si ei in sala. Mi-au zambit, mi-au spus ca totul va fi bine. O muzica in surdina si capetele medicilor care aranjau ceraceafuri peste mine este ultimul lucru pe care mi-l amintesc, pentru ca deja efectul gazului din masca ce-mi fusese pusa pe fata isi facuse efectul.
M-am trezit! Eram deja intr-un salon, imi era tare rau, ma dureau toate si nu reuseam sa deschid ochii. La capul meu erau doua femei, care se miscau sistematic si spuneau ceva. Vorbeau oare cu mine? Intr-un final am reusit sa inteleg ce spuneau. ”Felicitari, doamna, aveti un baietel frumos si sanatos”. Am inceput sa plang.
Pe David l-am vazut a doua zi. Ciprian il filmase si mi l-a aratat inca de cand eram la terapie intensiva, dar nu-l atinsesem, nu-l luasem in brate. Cand mi l-a adus asistenta, abia am reusit sa ma abtin sa nu plang din nou. Ma uitam la bucatica aceea de om si nu-mi venea sa cred ca e al meu. Mi se parea ireal de frumos. A fost momentul in care am stiut sigur ca Dumnezeu ma iubeste! De atunci, in fiecare zi ii multumesc pentru aceasta iubire.

P.S. Nu pot sa scriu despre povestea nasterii lui David fara sa o amintesc pe fetita mea –ingeras, care nu a apucat sa vada aceasta lume. Sa nu uiti niciodata, David, ca ai o surioara ingeras care te va proteja intotdeauna, asa cum de acolo de sus i-a dat putere si mamei tale sa treaca peste toate greutatile. Nu te voi uita niciodata, fetita mea-ingeras!

David, apa si tara

David...in cautarea unei furnici


Prima zi de vara adevarata....
si David a luat stropitoarea



uda tot ce-i iese in cale




unde vrea sa ajunga acum?





ce realizare! a ajuns, in sfarsit la iarba si flori...
le-a udat aporoape o ora. Pana cand l-am luat pentru ca ne era frica sa nu se bronzeze prea tare

Suparare mare

David s-a imbolnavit in Grecia (din fericire nu e baietelul nostru), insa e solistul trupei Depeche Mode, pe care o asteptam cu nerabdare sa o vedem sambata. Ciprian pentru a doua oara, eu insa pentru prima data. Deci, eu sunt ghinionista! La primul spectacol ratat (din cauza ca eram gravida) toata lumea mi-a spus ca am ratat un super spectacol. Si m-am ofticat tare.
Acum sunt zvonuri (din fericire doar atat) ca spectacolul va fi amanat sau anulat. Se stie ca au anulat concertul din Turcia si ca David pleaca in America sa se tratateze de garstroenterocolita capatata in Grecia. Organizatorii romani nu comenteaza, inca.

P.S.Vanghelie este vesel....ar putea sa dea un mic si o bere in Parcul Izvor, ca tot era ofticat acum cateva saptamani.

A doua zi

Orice nastere e grea, desi asteptata cu nerabdare (stim din experienta). Primele zile cu bebelusul sunt insa si mai dificile, mai ales ca sunt multi care au asteptari mari. Asa ca trebuie sa ne ”imprietenim” mai intai cu noul nostru bebelus (acest blog).
Cel mai linistit este David, care are acum alte probleme: cum sa stea cat mai mult pe noua lui bicicleta. Reusim cu greu sa-l convingem ca locul ei este in balcon, pentru ca el vrea sa se plimbe cu ea in casa, lovind fara mila usile, ca de altfel tot ce-i iese in cale. Avem totusi la activ o victorie: a inteles ca scaunul e mai comod pentru atunci cand vrea sa manance, pentru ca duminica a servit masa... stand pe bicicleta.
Vom reveni si cu poze.....

Bine v-am gasit

El e David fotbalistul, cel mai sportiv membru al familiei. Noi ceilalti (adica parintii) ne ocupam de lucruri mai plastice.
Despre preocuparile noastre, dar mai ales ale lui David vom scrie pe acest blog.
David are doi ani jumatate si descopera lumea in fiecare zi. Prin ochii lui verzi totul ne pare si noua mai interesant. De-acum incolo o sa vedem cat de bine ne descurcam pentru ca asteptam si comentariile voastre, ale celor care ajung aici