miercuri, 20 mai 2009

Nasterea lui David povestita de tata

Asadar ati aflat amanunte de interior. Interior pe care eu l-am vazut doar putin cind se deschidea usa. Acu hai cu exteriorul.

Cuvintele "mi s-a rupt apa", vor ramine intiparite adinc in mintea mea. Cred ca o se le scriu cindva pe peretele din dormitor. Cum e la Marasesti "pe aici nu se trece". M-am lamurit ca vecinii nu sunt in pericol de inundatie si am purces la drum. Acu nu imi mai aduc aminte prea bine de geanta ei de maternitate, sau ce era inauntru, dar atunci a fost elementul cheie al excursiei. Am pus-o cu grija in masina (nevasta, nu geanta) si am plecat la maternitate. Pe drum am dat telefoanele de rigoare, ca sa avem asistenta asigurata. La maternitate, Catalina a intrat in sala de nasteri asa ca mie nu mi-a ramas decit sa numar dalele de gresie de pe holul maternitatii. Daca nu ma inseala memoria si nu s-a schimbat nimic de atunci, sunt 125. Si citeva colturi si jumatati. Daca ar fi fost permis fumatul in spital, copii nascuti in acea dimineata ar fie iesit afumati. Cred ca as fi fumat doua tigari deodata, doar sa ma mai calmez. Spre norocul tuturor nu se putea fuma asa ca m-am plimbat pe holul cu 125 de dale de gresie. Ca sa plec de acolo sa fumez nu imi venea. Dupa o ora si ceva, timp in care am avut senzatia ca au trecut cel putin trei zile, asistentul medicului a anuntat ca totul s-a terminat. Dau navala inauntru sa intreb care e situatia, ma invirt pe acolo, si dau in sfirsit de doctor care imi spune ca totul e ok , sa pregatesc banii de gradinita. Am iesit pe hol, am transmis vestea cea mare si m-am dus sa fumez o tigara ca ma lua cu lesin. Cu putin noroc am reusit sa il vizitez pe David, la o ora de la nastere, asa ca sunt primul din toata familia pe care l-a vazut. Mai fericit ca in momentul ala, nu am fost in viata mea. Poate doar la nunta lui sa fiu mai fericit.... Am executat filmarea regulamentara ca sa ramina posteritatii imaginea lui bebe David mai mic decit o franzela. Dupa aceea, vizita la Catalina, pupaturile cu asistenta din hol si un milion de telefoane. Imi venea sa iau cartea de telefon si sa sun pe toata lumea ca am un baiat. A urmat descoperirea lui David. Parul roscat, faptul ca tinea ochii intredeschisi si nu eram sigur ca vede cum trebuie, tusitul delicat in salon sa vad daca se intoarce se spre mine, laptele, pampersii si asa ai departe. Gata ca se termina cerneala. Impresii despre venitul acasa alta data.

P.S. Si mie imi e dor de fata mea....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu