Am o pofta nebuna sa rascolesc in cutia cu amintiri, sa privesc fotografiile mai vechi sau mai noi si sa retraiesc clipele minunate imortalizate in ele. Nu stiu de ce, pentru ca nu am nici un motiv anume ca sa ma intorc in trecut tocmai acum. Sau poate ca am, pentru ca in ultima vreme am fost prea ancorata in prezent (in politica, in criza, in problemele celor de langa mine) si mintea mea simte nevoia unei evadari. Eu si Ciprian obisnuiam sa luam o pauza de visare: sa imprastiem fotografiile pe masa, sa ne distram uitandu-ne la ele si sa ne amintim momentele in care au fost facute.. Nu am mai facut asta de mult, poate si pentru ca pozele noastre din ultima perioada nu mai sunt pe hartie. Si asta e rau, pentru ca au alt farmec asa, decat sa le privesti in calculator.
Oh, ce ocupati am devenit! Cand ne facem timp sa visam cu ochii larg deschisi?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eu ma uit mereu la poze cand merg acasa, la Sibiu. Multe le am si eu pe calculator. Dar ma uit la ele impreuna cu ai mei si radem. Normal, sunt toate cu mine, facute cam de cand au ajuns la noi aparatele digitale. Ne strngem in jurul monitorului si eu am sarcina de a da drumul la prezentare si de a face mici ciomentariic are se vor haioase.
RăspundețiȘtergereAcesta cred ca va ramane mereu unul dintre momentele frumoase la care am gandesc chiar si cand nu sunt langa ai mei si, cateodata, imi rasuna in minte cuvintele lu' mami: "Ne uitam in seara asta la poze?"